Regasire

I se frangea orizontul si durerea o tintuia la marginea lui.
Asteptase prea mult....
De atat de multe veacuri cerul ii aruncase resturi, incat avea picioarele reci si-o scoica ii adormise langa glezne.
Vantul sufla cand cald si admenitor, cand conflictual, cand plin de frunze, cand lenes, cand mai mangaietor ca valurile marii de iubire de la capatul lumii.
Fruntea ii era culcus unui gand, unic. Din frantele linii ale orizontului se nastea un miracol.
Marea era aceeasi de atunci, cand ii promisese ca nu i-l va lua niciodata.
Avea aceeasi nuanta de verde-albastru pe care ea o stia atat de bine. Si miracolul crestea...
Timpul nu conta aici, nu avea nici o putere. Unicul gand prindea puteri si el, iar umbra ii pierduse urma. Nici lupii nu-i mai regaseau mirosul. Miracolul crestea...
Anotimpurile isi uitasera rostul si ea inflorea, iar miracolul crestea...
Ispitele uitasera de ea si ele.
Un asfintit mai sovaielnic nu-i mai descoperea cararea si un pitic cu-o candela aprinsa o astepta la capatul padurii. Miracolul era deja prea plin si astepta sa izbucneasca in cele mai incredibile forme si culori.
Pamantul impletea radacini pentru ca ea sa paseasca mai sigur, iar stele mici se risipisera pe cer sa-i confirme ca miracolul era la capatul puterilor.
Piticul se opri si intunericul cuprinse pamantul. Era atenta la miscare, la zgomot si la miros.
Ocean salbatic simti profund in nari si intelese...
Caldura ii oferi raspunsul pe care il stia deja...
"Bine te-am regasit" auzi si ea multumi marii cu acel gand unic pentru ca s-a tinut de cuvant.
Miracolul ii spunea pe numele pe care nu i-l stiuse niciodata...
...iar scoica adormita langa glezne le darui cea mai frumoasa perla, cu ultima suflare...

Alegere

Si am atins iar iubirea cu inima, iar cutremurul fiintei a tinut atat de multa vreme.
Si am ales sa fiu, am ales sa dau, am ales lumina trecand prin noaptea sufletului meu.
M-am dizolvat in cuvinte pentru dulce-amarul tau si pot sa te las sa pleci acum, caci ti-ai inteles vindecarea.
Nu-i nimic, totul e bine...
Linistea se asterne pentru tine si pe fereastra luna trimite tremurate raze si licare de miere ca frunzele sa uite sa fosneasca...
Nelinistea reintalnirii noastre ne-a adus ravnita liniste si astfel vraja dintre noi s-a rupt, iar Adevarul a navalit umpland fiecare spatiu al universului iubirii noastre si a topit totul.
Si ies din corp si as vrea sa-mi privesti schimbarea schimbandu-te la randul tau...
Trecatoarea-mi fiinta a devenit stralucitoare Acum si Acasa stralucitor vei fi si tu...