Impietrire

Mi-am luat sufletul in palma dreapta si am incercat sa-i temperez nelinistile. Nu mi-a adresat nici un cuvant si o usoara fisura incepea sa se iveasca undeva, la radacina lui. In jurul meu a fost padure trista si impietrita multa vreme, dar libertatea imi lasase aripile ei in dar si sufletul meu supravietuise. Furtuna puternica a verii mi le-a rupt, iar sufletu-mi a inceput sa impietreasca. O cumplita senzatie de sufocare m-a cuprins si palma dreapta s-a cutremurat cazand. O data cu ea, sufletul meu. Iarba gesturilor de odinioara, crescuta des si verde pana la albastru, mi-a protejat imprastierea si viul meu suflet, pe care raul incearca sa-l atinga impietrindu-l, a gasit remediul in bratele luminii pe care blandetea-i naiva le-a insamantat.