Nu vreau să sper şi nu mai pot visa.
Nu vreau să uit şi nu mai pot avea.
Nu vreau să spun nimic şi NU nu-i vorba mea.
Nu cred că viaţa trebuie trăită fiind supus şi cred că am coloana infinitului în trup.
Nu vreau să nu iubesc şi merg spre răsărit.
Nu vreau vorbe în vânt, nu cred că pot înainta târâş şi nu mai pot să las durerea să mă împingă de la spate.
Nu vreau să mai primesc reproşuri de la sufletu-mi şi nu mai pot să mai accept chiar totul.
Nu vreau să mai am lacrimi şi nu mai pot să mai rănesc nici perna-mi. Ce este drept e drept şi nu mai vreau să las răul să câştige nici măcar un fir de nisip.
