Aurora

Sunt linia pe care EL a frânt-o şi a decis să o arunce la capătul lumii. Sunt lacrima ce a curs pe obrazul soarelui şi sunt firava umbră a ultimului cuvânt pe care gura ta l-a rostit. Spirala verde-albastră s-a împleticit în mersul ei câteodată, dar a găsit mereu forţa să renască din propria-i cenuşă, bucurând cu lumina ei privirile îndreptate către ea de departe, de dincolo de ceea ce se cunoaşte. Incredibilul ei dans, precis ca un ceasornic pe care mâinile unui meşteşugar dedicat l-a construit, a colorat stelele a libertate. Există mereu o cale de a reuşi, pentru că atunci când te loveşti de imposibil eşti inspirat şi supravieţuieşti, aşa cum nu te aştepţi niciodată. Sunt forma în care EL a turnat iubire, sunt pleoapa pe care o închizi când durerea ta e prea mare, sunt norul ce te mângâie când toată lumea uită de tine, sunt unda de şoc ce ridică valuri uriaşe în apărarea ta. Febra care-ţi dă de veste că infecţia aşteaptă clipa ta de neatenţie, sunt buzduganul pe care îl aruncă în poarta ta cea dintâi zi a noii tale vieţi. Dar înainte de orice simt că trebuie să ştii că tu eşti aurora mea boreală...