Am timp să luminez

Din chihlimbarul ce curge din cer în fiecare zi, păsări luminate îmi arată ce frunze să culeg. Le desluşesc înţelesul târziu în noapte, când oamenii trec pragul dintre lumi. Le urmăresc cu degetele conturul zimţat al trecutului şi încet, cu ochii închişi, îmi aduc aminte. Le recunosc parfumul, le simt vibraţia înaltă şi mătasea harului lor mă conduce la sertarul în care mi-ai închis amintirea. Nu am fugit atunci fără rost. Alegerea mea a fost corectă. Dar mi-a lipsit curajul de a-ţi spune adevărul. Iubirea mea a trecut prin multe anotimpuri, nefrântă. Dovadă, întâlnirea din această viaţă. Pe pagina albă a cărţii de acum inima mea scrie albastru, cum a făcut-o întotdeauna. Eu sunt cea care sunt acum. Nu mai am timp să sufăr. Nu mai am timp să dau greş, nu mai am timp să fug. Acum am timp doar să luminez. Şi aleg să am curaj să spun că te iubesc chiar dacă voi merge pe calea mea. Nu te pot urma în chenare trasate, nu mai accept alte linii. Am fugit cândva, astăzi încă te iubesc şi ochii mei, de-i vei privi, vor rosti adevărul pe care nu ai fost niciodată pregătit să-l auzi.
Ne-am purtat povara îndelung, de aceea din palmele tale îmi iau astăzi zborul spre ceea ce am ales la început şi am uitat pe parcurs. Lasă-mi iubirea să-ţi crească aripile şi ţie! Şi apoi, alege!