
Maslinul atins de plansul de unui inger stia ca o ramura de-a lui va fi rupta pentru nopti de veghe. Si-a inteles menirea si a ingaduit sacrificiul. In miez de zi, muntele sfant a lasat soarele sa ma cuprinda si cuminte mi-am asezat cuvantul sa adune roua imbratisarii. Blandetea lui mi-a inmiresmat rasuflarea, iar pe umerii pamantului sfant fruntea mi se odihnea. Ape limpezi, ape calme, ape cazute in singuratate au vibrat cand ramura a fost rupta din maslin. De marea pamantului intelept mi-e dor astazi, cand argintul cerului de deasupra ei imi atinge amintirile. L-am inteles iubindu-l, l-am iubit intelegandu-l, l-am meritat amintindu-mi de el. Sufletul meu si-a lasat cascada sa urle in sfanta cadere a iubirii, iar surasul ingerilor mi-a atins cea mai trista zi transformand-o in lumina. Si apa cade inca ocrotindu-ma! Si soarele straluceste inca imbratisandu-ma! Si inca iubesc!