
Curge untdelemn din cuvantul ce ne-a unit in noaptea luminii si masurandu-l ti-am inteles menirea. Mi-am curatat aripile cu rosul vietii in liber zbor si lacrima mea a atins adancimea bucuriei. Mi-esti treapta si mi-e sufletul aparat de crucea iubirii tale ce lasa norii sa rasufle. Din partea drumului alb de atat nisip vesel am primit o veste buna si in bratele tale metamorfoza mea a inceput. Nu plec, nu stau, nu caut, nu gasesc... Iti sunt, ma ai, si sub semnul semintei sfinte adun in urechea ta adevarata mea existenta. Ce comoara se ascunde in pasarea maiastra a treptei ce se lasa calcata doar pentru a da sens unei minuni promise acestei lumi! O treapta formata din doua litere una langa alta, umar langa umar. TU...