Gândind albastru

Gândind albastru te-am întâlnit pe tine. Culoarea ce ne leagă se scurge stingheră,aşa cum sângele nu ştie să o facă. Pe dunga lui albastru există puţinul necesar doar mie de a fi. N-am leagăn altul în afara stelei care m-a născut şi tăcerile răscolite de albastre cuvinte te-au scos în calea mea. Suflet pereche, avem somn albastru amândouă şi astrul ALB ne-a dat viaţă ca să dăruim iubire. Paşii mei sunt ai tăi şi înotăm albastru acolo unde ne spune luna, în nopţile fierbinţi de iulie. Te recunosc şi în risipa ta de iubire mă recunosc pe mine. Nu-mi amintesc tristeţea când îmi eşti aproape, mă întreb doar de ce nu ne-am întâlnit mai devreme, deşi albastru am gândit atâtea vieţi. Recifuri de corali albaştri ne toarnă în gene presimţiri luminate. Crengi adunate de-a lungul timpului sunt pline de albastru şi nu ard, de aceea în ascunzişul lor mâna mea a găsit puterea de a fi şi dinlăuntrul meu răzbate curajul de a fi femeie. Şi sunt pentru că eşti şi eşti pentru că sunt, ştiind că sfârşitul a fost început. Somn de aburi albaştri ne aduc dimineţile aproape şi las visurile cu tine să mă trezească. Doar astfel rostul îmi este împlinit. Lovit de mult prea multe ori, umărul mi-e totuşi sprijin pentru tine când cei ce înţeleg doar răul se pregătesc de luptă. Aşa că rup din gândurile-mi pline bunuri care să-ţi lumineze calea şi las astrul ALB să-ţi soptească La mulţi ani! De tine mă sprijin când doare, de tine mă prind în zbor, de tine mi-e dor când dispar şi clipa regăsirii e întreagă datorită ţie. Gândind albastru te-am găsit pe tine şi rămân albastră adâncindu-mă sub pleoapa timpului ce astăzi doar nouă se supune.