| Pe Muntele Increderii depline cresc flori ce-si schimba culoarea. Sunt cioburi sparte peste tot si ca sa le culegi trebuie sa uiti de incaltari, sa fii descult si sa lasi increderea sa te calauzeasca. Pe Muntele Increderii depline sunt spini cu seva veninoasa, sunt crengi uscate ce te pot rani, sunt vise pierdute, sunt umbre tacute, sunt idei moarte in fasa. Doar increderea este stapana aici, iar daca inima ti-e deschisa si iubire esti pe dinauntru nu poti decat acestea sa intalnesti. De tine depinde... Daca ravnesti la flori doar pentru a te lauda cu ele, cerul se va sparge in bucati si ochii iti vor fi raniti; de flori vrei sa daruiesti, doar ca sa castigi renume, cu liane iesite din pamant vei fi legat pe veci de el. Nu poti sa atingi flori de gandurile nu-ti sunt potrivite. Florile isi schimba culorile la fiecare gand. E bunatate si caldura in seva lor si ca orice floare au nevoie de iubire si lumina sa traiasca. Nu poti sa ajungi la ele de puterea vietii n-o cunosti. Sa te intalnesc pe tine, dragul meu, aveam nevoie. Trei flori mi-ai daruit in visul nostru cel dintai si trebuia sa le culeg cu mana mea. Pe Muntele Increderii depline am urcat desculta stiind ca doar iubire sunt. Dorul tau imi invelea trupul si nici un spin nu ma putea atinge. Dezamagiri nenumarate incercau sa ma raneasca, dar n-am vazut nimic in afara ta. Increderea m-a calauzit pana la gradina in care florile nu aveau culoare. In dreptul Portii, un paznic a vrut sa ma intrebe ce caut, dar s-a oprit caci privirea mea ii spunea totul. Din marea de cuvinte pe care sufletul tau o asterne am ales doar trei si le-am asezat in palmele paznicului ca plata. O liniste de viscol se asternuse peste fire si dincolo de Poarta florile au prins a se colora. Gandurile mele treceau pe deasupra lor si fascinata le urmaream jocul de lumini. Erau atat de frumoase incat nu am vrut sa le rup si le-am daruit cel mai frumos dar pe care il credeam posibil... Viata. Puterea Vietii nu poate fi descrisa in cuvinte. Am ales sa le las sa traiasca si nu sa le culeg. Sa-mi ierti alegerea, iubitul meu, nu pot lasa iubirea deplina dintre noi sa aiba temelie moartea unor flori!, am spus in gandul meu si in acea clipa am fost rasplatita de Incredere, caci Muntele m-a luat in brate si m-a adus la tine. |
|
|
