Vremea nimicului

Viaţa nu e linişte, e tumult, e zbatere, e zvârcolire, e frământare. Doar cei care sunt loviţi pot spune că trăiesc cu adevărat, doar cei care au degetele zdrelite în stâncile iubirii de oameni pot să se accepte aşa cum sunt, cu bune şi cu rele. Nu poţi atinge muntele cât timp nu te răneşte cu duritatea lui. Nu poţi urca atâta vreme cât nu rămâi fără aer. 
Important este să nu uiţi că eşti nimic, dar că nimicul face parte din un pic şi că este mult mai mult decât crezi tu că e. Vremea nimicului a venit şi a venit şi timpul când l-am înţeles deplin. Nu mă îndoiesc că voi înţelege, nu mă grăbesc, aştept şi mai mult ca sigur voi înţelege când va veni timpul să vina rândul meu să înţeleg şi să ştiu.