Poate voi fi eu

Privesc neliniştea din interiorul meu şi încerc să-i înţeleg zbaterea. Pletele ei sunt răsfirate de vântul iernii şi mă simt neputincioasă. Nu pot ţine aprins opaiţul pentru ca ea să găsească drumul spre linişte. Simt cum îmi îngheaţă tristeţea în vene şi mi-e teamă că vara e departe. Pe umărul norilor grei de atâta zăpadă mi-am aşezat capul şi mii de săgeţi cad fără să găsească puterea de a-şi atinge ţinta. Nu ştiu de ce vin poeziile la mine, de ce m-au ales pe mine, de ce sunt eu muza lor. Mă zidesc în interiorul meu şi aştept următoarea viaţă. Poate atunci voi fi EU. Poate atunci voi fi LIBERĂ. Poate atunci voi FI.