Am iertat, la fel cum face apa. Am curăţat, aşa cum face focul. Am vindecat, aidoma aerului. Am revenit la viaţă, cum face pământul.
Furtuni ce nu aveau nimic divin mi-au răscolit cetatea sufletească, dar mi-am lăsat mâinile în pământul drept şi neşovăitor şi am prins rădăcini. De la pământ am primit curajul de a respira prin tine astăzi, mirosind parfumul gingaşei flori a iubirii. Curgerea firească ce ieri părea neverosimilă creează neastâmpăr în alte dimensiuni. DIn tine izvorăşte poezia unui suflet de lumină ce pe lespezi albe a păşit odinioară, iar astăzi şi-a redescoperit cuvintele tăinuite de cei pe care invidia i-a mânat de la spate. E înţelepciune în ochii tăi, simt că eşti la un pas de linişte, aud dreptatea cum îţi rosteşte numele şi dăruindu-mi pietrele timpului mă dăruiesc şi eu ţie.
