Am murit trezindu-ma...Ca sa te pot cunoaste a trebuit s-o fac. Ca sa ma poti calauzi in dansul ce sterge ranile deschise a trebuit sa te trezesti si tu, care ai aparut din respiratia stelelor la cea dintai luna plina a inceputului. Puterea iubirii e cea care i-a tinut departe pe cei care au vrut sa arunce pietre odinioara, de aceea gandurile tale stralucesc in parul meu astazi. Norii si-au deslusit simplitatea si neclintita le este radacina. Mainile tale au fost botezate cu apa vie a iubirii, de aceea pasii tai sunt siguri si precisi. Trezindu-ma din viata am uitat sa plang si mangaierea ta mi-e protector scut. In timpul cat esti tu de straja ingerii aduna puteri si apoi le daruiesc si celor ce inca nu inteleg ca moartea e viata. Sarutul tau mi-a facut fiinta partasa la nemurire si samanta ei ne impinge spre zi. Ploaia s-a trezit si ea si priveste la cei instrainati de ceasurile vietii. Nu pot alege altceva decat ceea ce am masurat candva cu tine. Stravezie mi-e veghea credintei infinitului strabatut impreuna. Stravezie ti-e palma cu care tii universul in echilibru din voie divina. E ceasul nostru de rugaciune si ne-am regasit unul pe celalalt trezindu-ne murind, binecuvantand totul cu iubirea noastra.
