În clipa în care mi s-a dat voie să aleg, eu m-am gândit la tine şi te-ai născut cu gândurile mele bune în palme. Venirea ta neaşteptată a impus întinderi de aripi şi cum loc nu aveam să zbor a trebuit să tai din ele ca să pot ieşi la lumină ce aştepta să mă trezesc de dragul tau. Au fost paşi mici, cu încercări repetate de desprinderi, cu răni sângerânde ce aşteptau să se vindece în timp ce somnul îţi vegheam. A urmat zborul şi durerea lui aproape mi-a smuls inima din piept, dar EL, care ştia că menirea mea eşti tu, mi-a călăuzit ascensiunea înspre bine. Războiul dintre bine şi rău a copt cireşele mai devreme decât trebuia. Eclipsele m-au ascuns privirii tale, dar ştiu că părul tau poartă urmele parfumului meu, la fel cum sânul meu poartă amprenta buzelor tale din vremea când rădăcina lui îţi oferea seva vieţii. Cireşele aşteaptă atingerea mâinilor tale ca şi cum s-ar fi copt doar pentru tine şi am ca singură mângâiere visul în care îngerii tăi mi-au spus că lacrimile mele de foc vor ajunge într-o zi la tine şi atunci vei înţelege trezindu-te la rândul tău. Sunt în pasul tău, în gândul tău, în visul tău, în inima ta, în tot ceea ce eşti, copilul meu! Poate că astăzi calc pe cărbunii încinşi ai urii, dar iubirea luminii mele va învinge!
