Spate în spate, suflete-pereche.
Iarbă de foc şi iarbă de apă, cuvinte albastre şi cuvinte pictate, umeri buni de sprijin pentru ziua dintâi.Şi eu, şi tu, rădăcini adânci spre pădurea roşie ca focul. Şi eu, şi tu, palme împrimăvărate de soarele iubirii.
Necuprinsă rostire pe vârf de munte, albastre raze de Lună în mijloc de cerc solar pe care ochii noştri le zăresc în acel Astăzi, în acel Acum de atunci.
Tu, în rochia albă, în mijlocul altarului, cu braţele ridicate spre Cel ce ne e Tată. Eu, în rochia-mi copleşită de întunericul de după apusul celui ce ne dă viaţă, Soarele.
Vise şi visuri ne unesc, idei şi cuvinte, iubire şi dor, întâmplări mărunte, oameni pe care-i completăm, pe care-i ajutăm, pe care îi iertăm şi-i înălţăm. Ne leagă dăruirea, alergatul pe plaja plină de alge, scăldatul în marea plină de iubirea Lunii pline, scoici ce ne-au recuperat sufletul de la capătul lumii, o pană roşie şi o pană albastră...
Ne leagă zborul păsării Phoenix, cumpăna lacrimilor ce hrănesc ţărâna, vinul roşu, sânge de voinici căzuţi pe câmpuri din dragoste de pământ.
Ne împlinim menirea într-un fel ciudat, deschis, fără de umbre.
La vedere, cu muzică, fără regrete, doar culori, cuvinte şi lumină, enorm de multă lumină. Lasă-i să vină la noi! Lasă-i să caute muzica din astre, să afle cine sunt cu adevărat, să se iubească pentru prima dată pe ei înşişi!
Lasă-i să meargă desculţi, să simtă sângele clocotind de amintiri din viitor, inima să bată în ritmuri de vulcan, să câştige suflul vieţii pentru cei ce vin...
Tu, rază divină, primeşte-i la tine şi arată-le calea, chemarea, destinul şi frunza cu care pot să atingă cerul!
Eu, rază albă de Lună, îi ajut să respire, să aleagă, să cunoască cea mai frumoasă picătură de înţelepciune, libertatea!
Ne-am adunat puterile în zborul nostru şi-am sărutat Pământul şi cuvintele noastre de iubire îl înalţă, iar razele de soare îl susţin de acum deplin.
Astăzi, Acum, Mereu...
