O forţă fără seamăn ţi-a fost menită şi visul omenirii ţi-a fost dat pe mână. Tu creezi lumina, întemeiezi familii, vântul vine doar la chemarea ta şi dintre razele de soare ţi-a fost aleasă soarta norocoasă.
În taină ţi-a mai fost dat ca har să aşterni visuri pe hârtie şi să le împarţi celor cu braţele ostenite de tânjire după zbor.
Altarul verde al pădurii poartă dorul tău şi freamătul lui te cheamă să prefaci cuvântul în cristal de stâncă, în care lumina stă cuibărită într-un spaţiu necuprins.
Peste munţii prin care lupii rătăcesc tandru după fluturi albi curge mierea iubirii din săgeata ta. Binecuvântat de soare, te poţi lăsa zidit la rădăcina vieţii şi cerurile se deschid să te primească. Laşi în urmă hotare şi când înţelegi ce înseamnă veşnicia poţi fi şi pasăre, şi frunză, şi floare de câmp...
Cercul este complet când discul solar te-a prins la mijloc şi te-a învăţat ce este liniştea secundei. Inelul unui copac este complet când te-a prins în mijlocul lui şi te-a învăţat ce este tainica frăţie a luminii.
Om, Soare, Pământ, Lună, Foc, Aer, Apă, Metal, Piatră şi Iubire.
