Miracol

Lacrimile-mi scurse vieţi întregi s-au transformat, n-au rămas intacte. Freamătul iubirii tale le-a dat aripi şi au devenit fluturi. Fiinţa-mi toată se desprinde şi o mie de bătăi de aripi fac lumină venind în completarea ta, iubitul meu.
Mă simt fărâmă de tăcere ce te-a urmat necontenit doar pentru a te cuprinde iar la vremea fluturilor învierii sufletului meu.
Iubirea ta mă poleieşte cu speranţă, trupul tău împarte cu al meu imense stele şi în seara aceasta cea mai frumoasă poezie au aşternut-o în cartea vieţii noastre Îngerii Lui.
Mi-am spintecat singurătatea cu ţipătul mătăsii cearşafului în care parfumul tău a adormit. 
Te răsfrângi în mine şi timpul s-a luminat la faţă. Se leagănă privirea ta în dansul fluturilor mei şi întâia lor îmbrăţişare a făcut încrederea să răsară pe cer. Miracol pictat în culorile curcubeului iubirii noastre...