Eu sunt versul ce-ti curge pe tampla, sunt nestiuta chemare albastra a padurii in care te racoreai lovit de arsita bejeniei.
Imi doresc cea mai simpla dintre impliniri, sa vii, caci am pe buze litera dulce a ultimului tau sarut. Citesc scrisori pe care nu mi le-ai trimis si trandafirii culesi de tine, dupa ce furtuna i-a spalat de dureri, se odihnesc inca in cartea pe care am scris-o in urma pasilor tai.
Privesc pe fereastra in asteptarea ta si mi-as dori sa fiu tarana de pe drum ca sa stiu ca vii eu cea dintai...
Pasari albe ating in zborul lor ierburi, cerul se umple de sensuri si-mi doresc ecoul numelui meu rostit de tine.
Respir parfumul florilor de tei pe care chitara le presara printre notele muzicii sufletului meu.
Pelin de amara tacere ma cearta ca astept vremuri mai bune, dar stiu cine esti, stiu cum esti si prefac durerea de a stii ca esti atat de departe in albastra pana de scris. Cu ea astern iubirea-mi in amurg si conturul tau il desenez sperand in zare.
Copacii toti au a ta forma, norii ma surprind cu chipul tau pe cer si ma arde zborul nezburat. Am ganduri noi, proaspat taiate din gradina, in glastra si ametesc de la gustul amintirilor din viitorul ce vine cu fiecare raza de soare ce se straduieste sa ma trezeasca.
