E soare peste tot în jurul nostru, e doar lumină sfântă. Ne atingem buzele de fermecatul val al menirii şi iubirea ne curge din suflete spre lumea în care adevărul este acolo unde nimeni nu a căutat vreodată.
Ne este apa împlinirii foc divin şi departe de nisipul alb al Timpului ne acoperim cu petale de cer şi pulbere de Lună plină. Îmi e părul liber şi privirea mi se îndreaptă spre cioburile colorate ale trecutului mirat de fericirea noastră.
Trăim însă astăzi, iar mâinile ne sunt împreunate până dincolo de limitele noastre înscrise în aurora boreală mai strălucitoare ca tragicul drum al nopţii către zi. Atingerea ta şi-a lăsat amprenta pe sângele meu şi sfiala-mi spală ţărmul trupului tău. Fluturăm pânza iubirii şi astfel auzim chemarea străbunilor ce ne hrănesc cu seva lor. Cuvântul lor ne este zbor înalt şi iubirea noastră le este urmă vie prin piatra sfântă a altarului.
