Incerc sa conving Timpul sa ma lase sa stau cu tine mai mult. Mi-e dor de trupul tau, masura cuvantului Lui, mi-e sete de ploaia gurii tale, samanta de floare alba, curata si cuminte. Talpile mele calca pamantul roditor al drumului spre tine si pas cu pas te descopar, calauza la marginea lumii cunoscute.
Am ales sa culeg rod tainic, iubirea ta.
Am ales sa sorb fructe culese cu mainile mele, gandurile tale libere sub soare.
Din lacrimile tale am creat fluturi pe care i-am trimis sa indrume ratacitori pe cai pierdute in intuneric. Din sangele lasat de pasii tai am slefuit rubine si le-am daruit copiilor care nu stiau cum arata culoarea rosie. Din sabia cu care ai luptat mi-am facut un ac si am cusut ranile trecutelor tale batalii cu firul iubirii mele. Rabdare am in palme si in suflet si cu mirul pe care-l susura inima mea te ung facandu-te invincibil. Ingeri te imbraca in vesmantul albastru al Lunii si cu aripile pe care le-ai crescut din iubire masori infinitul. Aprinzi astfel focul in oameni trezindu-i la viata! Deschid calea iubirii cu tine alaturi si Timpul imi zambeste, fericit ca nu s-a impotrivit rugamintilor mele...
