Cel mai bun razboinic este acela care nu trebuie sa-si foloseasca niciodata sabia. Este un adevar. Nu este nimic neclar in aceste cuvinte. Devii mai bun atunci cand accepti ca orice ti se intampla are rostul de a te face mai puternic. Doar prin durere si obstacole gasesti in tine resurse care sa te scoata la lumina. Doar astfel te descoperi pe tine, cel ce inca traiesti sub coaja tare. Esti aidoma nucilor, trebuie sa fii spart ca sa ti se vada adevarata lumina pe care o porti in interior. Te descoperi pe tine, cel adevarat, numai atunci cand iti simti inima. Tot ce te doare iti arata ca traiesti. Mi-a trebuit multa inima deschisa a curaj ca sa aduc la lumina tot ce ma durea. A fost bine pentru ca as fi ramas astfel cu masca disperarii la mine, iar carnavalul timpului se apropia. Trebuia sa fiu eu insami. Mi-am dat voie sa fiu blanda cu mine, mi-am oferit spatiu si am stat de vorba cu mine mai mult. Cand m-am cunoscut mai bine am inceput chiar sa ma plac mai mult. Mi-am dat seama ca in focul iubirii trebuie sa arda tot ce e confuz, necopt. Pe masura ce flacara iubirii creste in intensitate am aruncat in ea conditionari, confuzii si temeri. Astfel am inteles ca iubirea e calea si calea este rostul. Viata nu se termina prin moarte, calatoria inseamna totul desi pare putin.
