Punte peste trecuturi

La margine de lume, la capatul de drum unde cerul este jos si marea sus, din iubirea ce s-a trezit in sufletul meu creez sfere si le trimit spre toate sufletele pamantului. Spre tine am trimis din viitor o sfera mare, mai mare decat celelalte. Am rostuit calea ta spre mine, spre minunea de-a ne implini impreuna. A fost scris sa invat si sa adun suferinta ca sa pot echilibra marea ta iubire.
A fost incrustata in piatra pe care o porti cu tine si faci atat bine celorlalti toata bucuria cu cate te voi intampina. Stii atat de multe, ca nimeni altul, ai adunat din jur si dimprejur binecuvantari si ai construit puntea peste trecuturi ca sa ajungi la noi, caci sfera trimisa de mine e la tine in suflet. Stiu, cunosti mult prea multe si nu ti-e usor. Dar sunt astazi, acum, aici la capatul de drum unde te astept de atat de multa vreme si de la nori am invatat sa mangai si sa alin, de la apa sa linistesc, de la cer sa inseninez, de la iarba sa raman tanara, de la foc sa curat, de la stele iubirea pentru tine. Paseste pe puntea construita de tine fara sa ai teama, e temeinica. La jumatatea ei te astept cu luminata imbratisare si ochi scanteietori. Voi straluci ca si luceafarul cand ma vei lua in brate si nimic mai luminos ca noi nu va mai fi in intregul univers.