marți, 21 decembrie 2010

Ma ningi din abundenta

Ma iubesti linistit, ca si cum m-ai ninge.
Fulgi delicati se leagana deasupra mea la fiecare sarut al tau. Iubirea ta m-a imbracat in alb si-mi stralucesc in par stelute ce se preling apoi pe pielea ta.
Miroase a scoarta de brad, a portocala si a noi in camera in care tu ma tii in brate si in care ti-am cunoscut pentru prima data chipul. Am strabatut universul printre mangaierile tale si ti-am alungat tristetea sarbatorilor de unul singur de pana acum. Ochii mei au deslusit misterul, caci albul imaculat al ninsorii tale mi-a limpezit sufletul. Ma simt luminata de zapada cazuta din belsug si in jurul meu e atat de multa liniste, e pace, esti tu si mi-e bine.
Mi-e bine si stiu ca stii ca asta simt langa tine. Stiam ca venirea e spre tine atunci cand dintre stele, surorile mele, am coborat pe pamant. Stiam ca dupa tristete si suferinta mi-e pregatita regasirea. Si vindecarea ne-a fost data, unul prin altul. Ce minune ca s-a deschis iarasi o poarta spre acasa! Drag suflet ce ma ningi din abundenta, nu stiu cum ai stiut ca am puterea de a face bine si mai ales ca mi-e credinta vie... Ce stiu e ca de cand mi-ai patruns in suflet ingerii mi-au aratat ca harul ti-e de vindecator. Ce acolo, acasa, a fost scris cu atat de multa vreme inainte de a lasa zapada sa ne acopere si sa ne vindece cu puterea ei alba nu poate fi decat minunat... Ma ningi si pentru asta te rog lasa-ma sa-ti fiu colinda. Doar astfel traieste marea bucurie a iubirii ce ne leaga pe amandoi...