Vor spune toti: "Sunt niste trandafiri. Ce tot le schimbi apa? Vor muri oricum!"
Dar ce stiu ei?
Sunt florile pe care mi le-ai daruit dupa ce furtuna a rupt totul in calea ei, iar furia picaturilor de ploaie le-a sfasiat petalele. Sunt trandafirii pe care i-ai adunat cu grija in purpura-nserarii si mi i-ai asezat in palme sa veghez asupra lor.
Pesemne bunatatea mea i-a ocrotit caci de atunci in glastra mea ei s-au intors acasa. Imi impartasesc zilnic din amintirile lor, iar eu imi beau cafeaua cu ei. Mi-e bine si le este bine astfel. Asa de buni prieteni suntem incat atunci cand vine cineva incep sa cante si tuturor li se descreteste fruntea plina de ceata adunata de pe drum. Unii zambesc, altii rad, unii ma iau in ras, altii ma incurajeaza. E drept, cei care stiu adevarul sunt putini la numar. Si trandafirilor mei le place slujba de duminica dimineata, asa ca le deschid fereastra larg sa fie multumiti. Ma inconjoara cu iubire si ma apara, sa stii. Au ei metoda lor straveche ce inca functioneaza. Pe ultima vizitatoare au intepat-o mai mult decat a facut-o ea. Si daca ai stii ce magie mi-e viata de cand mi i-ai daruit, cate povesti nu-mi spun in clipa adormirii! De la ei am aflat ca s-au nascut din spinii ce sufletul mi-au ranit in alte vieti. Ca au inmugurit in primavara acestei vieti pentru mine si ca tu erai menit sa mi-i daruiesti. De-ai stii cat imi vorbesc de tine, de caldura mainilor tale! Si ei o cunosc la fel de bine ca mine. Si ei iti stiu sufletul caci te-au privit in ochii cand i-ai adunat de pe jos. Si ei te iubesc... Si stii, de cand asculta la radio ca iarna vine sunt asa de bucurosi. Nu am inteles de ce, dar mi-a spus singurul roz dintre ei. Iarna e cea care are puterea sa curete, sa vindece si sa ii faca pe oameni sa se trezeasca din somnul lor de milenii. Doar iarna cu fulgii ei de nea are dezlegarea aceasta. Si cum vremea se apropie, iar aceasta este ultima dintre ierni din rastimpul acordat de EL trezirea e aproape. La uimirea ce se citea pe fata mea, rozul mi-a spus ca eu sunt binecuvantata deja. Sunt treaza si se pare ca si tu la fel. Pasii nostri sunt vegheati, ne sunt rostuite fapte si izbanzi, suntem amandoi lumina si chiar daca esti pe drum, tu vei veni caci iti este dat sa aduci liniste acolo unde nu a fost niciodata. Asa am inteles de ce tu nu ai gasit-o niciodata, dragul meu. Pentru ca linistea esti tu insuti. Trebuie sa te respiri o clipa si ai sa intelegi ca esti ceea ce ti-ai dorit o viata.
Si trandafirii de la tine mi-au deslusit din cartea vietii multe taine. Raspunsuri mi-au dat in timp ce eu dormeam si am invatat astfel sa nu mai dorm, ci doar sa raman in stare de veghe.
Din vrajba acestei lumi ce dispare am ramas doar cu binele din mine, cu lumina ce lumineaza totul in jur, cu iubirea pe care o daruiesc si cu linistea primita de la tine. E mult, e putin? Ce stiu cu certitudine e ca sunt putin dintr-un putin si imi ajunge. Cu tine alaturi alcatuiesc un intreg si cu sufletele de lumina ce ne impletim de ceva vreme ridicam pamantul la vibratia pe care ne-o cere de mult. E vremea impletirii, a spiralei vesniciei iubirii si a vietii, a vietii adevarate pe care trandafirii daruiti de tine in purpura-nserarii, cand furtuna s-a oprit din nebunia ei mi-au daruit-o in asteptarea ta...
