Chipul batranului se lumina la vederea ei. Ii facu semn cu ochiul, avea treaba cu un client care pierduse un arc, iar fata se aseza cuminte langa ibricul ce-i atatase narile, chiar langa soba. Isi turna in canuta cu margini aurite putin vin fiert si se incalzi astfel. Un clinchet o instiinta ca erau singuri si zambi batranului ce se apropiase cu pasi de pisica de ea.
- Ti-a zambit, nu-i asa?
-Da. Ce e cu el? De ce straluceste astfel?
-Orele lui sunt altfel fel, draga mea. Arata un timp ce inca nu a venit.
-Cum asa?
-Ei, fata draga... Va mai trece putin pana cand vei afla. Dar ce pot spune e ca ceasul acesta te astepta. Ti-a spus pe nume si a stat in vitrina pana cand te-a zarit ca vii. Atunci a inceput sa straluceasca, semn ca e al tau.
-Cum? Nu straluceste pentru oricine? Credeam ca asa e el...
-Nu. E un ceas special. Nu poate fi cumparat, caci el apartine deja celui pentru care straluceste.
-Pai atunci, care e castigul tau, tatuca drag? Mai ai si altele? Ai sa saracesti astfel.
-Nu-ti face griji. Nu-s multe ceasuri de acest fel. Dar fiind al tau, caci te-a strigat pe nume si straluceste in prezenta ta, sa stii ca trebuie sa accepti un rost. Nu e de joaca. Este o misiune si nu oricine o poate indeplini. Fii sincera cu tine si daca reusesti sa descifrezi ce-ti spune vei reusi.
-Ce sa inteleg? Ce sa citesc? Cum sa citesc ore ce nu sunt asezate normal? Sunt alandala, nu le vezi... Mi-e imposibil.
-Nu te da batuta, draga mea. Ia-l cu tine, mai lasa-l o vreme si cand ai sa intelegi vino sa-mi spui si mie. Mai am si altele si vreau sa le daruiesc.
-Bine, tatuca. De dragul tau voi incerca.
Cuprinse in palme micul ceas de argint si stralucirea lui o inveseli. Iesi din pravalie cu micul ceas la gat si printre fulgii de nea ce se asterneau grabiti isi cauta drumul spre casa.
Adormi cu ceasul pe perna de langa ea si visa o poiana luminata de luna. O energie de necuprins in cuvinte o inconjura si desi nu vedea pe nimeni stia ca nu este singura. Un mare cerc de foc o inconjura si dincolo de el batrani ii faceau semne. Erau cativa, iar de la fiecare primi un dar. Cel dintai dar a fost o pereche de mocasini, dintr-o piele moale si catifelata, apoi un inel cu piatra neagra, cinci plante vindecatoare, un colt de lup, un arc cu sageti, un cristal mov, o harpa si o propozitie pe care trebuia sa o inteleaga.
Unul dintre cei de dincolo de cercul de foc ii era cunoscut si de la el primi un colier de argint cu o litera pe el. Un V imens care intors putea sa fie A.
Se trezi a doua zi fara sa inteleaga nimic din ce a visat si viata ei isi urma cursul firesc, fara schimbari.
Incepu sa cunoasca oameni interesanti, ce o captivau, ce-i deschideau un drum si o viziune asupra vietii asa cum nu credea ca poate exista. Intelegea ca visul ei avea o dezlegare, un raspuns, era un semn ca ea e cheia unui rost si pas cu pas, tot cautand, le afla pe rand. Drumul ii va deveni usor, cat sa atinga pamantul cu mocasini catifelati, onixul din inel era legatura ei cu Universul, caci nu era o piatra pe care sa o poata purta oricine, era insemnul puterii. Plantele erau semnul ca rostul ei era sa aline si sa vindece tot ceea ce raul si ura semanasera in lume, coltul de lup era al lui, la fel de alb ca si el, cel care o veghea si o apara de cand se stia. Din alte vieti isi promisesera regasirea si abia acum, astazi ii simtea prezenta desi nu-l vedea. Arcul si sagetile erau arma ei secreta, ironia sortii. La harpa ingerii ei cantau si astfel intuitia ii dezlega propozitia vietii.
Multe daruri acum avea ea de la soarta.
Unul si cel mai important era numele lui, desi era o necunoscuta pentru el.
Cu numele lui in minte, lua intr-o zi ceasul in palme si il rasuci incet. Ceasul straluci si o ora ii arata fetei. 5. Dar 5 nu inainte de 3, ci dupa. In clipa in care inima ei numele lui sopti, ceasul i se deschise in palme si o noua dimensiune se ivi. Si langa ea, un trup de lumina delicat ii ridica fiinta cu vibratia lui. Era iubire si in gand trimise multumirea ei ceasornicarului ei drag. Era tot ce-si dorise si el stia demult.
Lumina ceasului ajunse la pravalia batranului lucrator in slujba timpului. Acesta zambi in somn. Era vremea ca un alt ceas sa fie pus in vitrina. Aducea dimensiunea iubirii mai aproape de pamant si vindecarea acestuia era mai aproape cu un ceas.
