Am aprins focul pentru ca lumina lui să te călăuzească şi să fii sigur că ai căldură atunci când vei ajunge.
Am povestile pregătite pentru multe nopţi de acum înainte, iar lemne vii vor îmbrăţişa focul nostru. Ţi-am ţesut poteca şi-am împânzit pădurea cu gânduri de lumină şi pe firul iubirii mele calcă tălpile tale. În zorii tăi mă trezesc strălucind şi simt chipul tău atât de aproape de al meu. Legat ai fost, legat eşti încă şi până când nu-ţi va fi sete de tine nu cred că vei gusta libertatea. Mă doare adevărul, dar ştiu că trebuie să-l rostesc. Să-l înfrunt şi să-l accept... Nu te pot lua cu mine, chiar dacă te aştept de-atâtea vieţi, fără ca tu să vrei. Eşti unic, căci viaţa te-a făcut bucăţi şi te-a refăcut într-un mod nou, iar Marele Spirit ţi-a dăruit puteri speciale, de aceea încercările tale au fost teribile. La asfinţitul meu, e rândul tău să străluceşti şi simţi chipul meu atât de aproape de al tău. Zâmbetul tău îmi spune adevărul şi acum ştiu...
