Răspunsuri

Prin miere îmi trec sufletul iubindu-te şi învăţ din al albinelor har despre puterea de a dărui. Prin răşina copacilor îmi trec privirile iubindu-te şi învăţ de la ei ce înseamnă răbdarea. Prin jarul nestins al speranţei îmi îndrept paşii pentru că libertatea ta e glasul inimii mele. Când clopotele sărbătorii reînvierii tale vor răsuna, săgeţile înveninate vor fi căzut la picioarele tale, căci armura ţi-e de nepătruns. Când marea îţi va aduce nisipul între palme, vei descoperi în firele lui cuvintele-mi scrise în vremuri de restrişte. Mi-a crescut timpul un orizont ca să pot privi spre tine, iar seminţele iubirii au rodit la încheietura mâinii tale. E simplu, doar ridică mâna şi vei înţelege de ce tăcerile mele sunt şi acum la fel de lungi. Din întrebările tale am împletit recifuri de corali şi nici un obstacol nu vei mai întâlni în cale de acum. Ţi-am rupt din coroana timpului o frunză pentru clipă alegerii ce va să vină, şi-ţi doresc să luminezi înţelept răspunsurile.