Sensuri

În cea mai nesigură lume trăiesc pentru că am ales să fac acest lucru. În cea mai cruntă dintre stări am ales demult să învăţ ce este viaţa. Ca să pot alerga prin pădure acum, liberă, a trebuit să pierd totul. Un singur lucru am ales să preţuiesc la adevărata lui valoare, sufletul meu. A fost singurul la care nu am renunţat şi de care am ţinut cu dinţii. Nu a fost uşor să fiu liberă, dar a venit o zi în care m-am oprit şi am admirat străduinţa unui copac de a exploda în mii de flori din iubire pentru viaţă. Copacul acesta nu şi-a făcut griji pentru ce se va întâmpla după ce el va înflori, a dat totul în acea clipă miracol. Asistam la această emoţionantă scenă şi mi-am dat seama dintr-o dată că am ales să mă opresc din ceea ce făceam. Nu era bine să alerg într-un sens care nu avea legătură cu ceea ce eram ca fiinţă, cu ceea ce simţeam, cu ceea ce trebuia să fac din iubire pentru viaţă. Nu poţi forţa pe nimeni să te iubească, nu poţi impune nimănui să petreacă timp cu tine doar pentru că tu îţi doreşti asta. Trebuie ca emoţiile să fie reciproce. Nu poţi şi nu te poţi minţi la infinit că va fi bine când fiecare zi îţi sugerează altceva. Tu eşti o fiinţă minunată, ce poate alege oricând altă cale, mult mai potrivită. Dacă inima ta tresare e semn că ai făcut o alegere bună, dacă lucrurile se tot poticnesc, e semn că drumul nu e cel destinat ţie. Nu trebuie să ai păreri de rău, ai avut un rol, ai ajutat în vreun fel neştiut de tine, dar dacă ceea ce simţi e nesiguranţă e mai bine să alegi calea necunoscutului, e mult mai binevenită. Te poţi pierde în pădure şi poţi respira aerul libertăţii fiinţei care eşti. Poţi alege să simţi pământul sub tălpile tale desculţe, îl poţi simţi vibrând la atingerea ta. Poţi alege să-i spui cât îl iubeşti şi cât vrei să împărtăşeşti iubirea pentru el cu semenii tăi. E timpul ca lumina să te îndrume spre singura lege a universului valabilă mereu, IUBIREA. E timpul ca veşmântul pe care îl poţi să fie purtat ca la marile sărbători. Poartă-ţi sufletul şi lasă-l să aducă lumina în sufletele tuturor! Dă-le din veşmântul acesta celor care nu au şi nu te teme, nu se va sfârşi niciodată... Nu alege tristeţea şi semnele de întrebare în locul bucuriei de a fi tu însăţi! Nimic, dar nimic nu poate înlocui felul în care sângele tău curge prin vene atunci când alegerea ta e corectă. Nimic, dar nimic nu poate înlocui felul în care pădurea primeşte lumina de la tine atunci când libertatea fiinţei tale o călăuzeşte. Eu am fost puţin pe lângă cărare, dar copacul ce a înflorit mi-a dat puterea de a înţelege, mi-a arătat că acordul modului de a gândi este important şi că timpul trebuie dăruit celor care au cu adevărat nevoie de el. Ceea ce-l face infinit mai preţios... Sunt încă în faţa acelui copac. Şi e fabulos. E plin de flori şi de iubire. Nu ai nevoie de foarte multe pentru a alege calea potrivită. Poate doar de adevăr. El este singura cale spre lumină. În clipa în care vei înceta să te minţi vei face pasul cel mai important spre tine. Şi meriţi, suflet drag, meriţi libertatea şi iubirea! La fel şi eu...