M-am temut, o clipă, că încep să mă plafonez. Am vrut să aflu dacă pot mai mult. „Taurii“ cu care m-am luptat în viaţa aceasta nu au fost mai puţin periculoşi decât cei din arenele reale.
Tauri dezlănţuiţi care nu au ştiut şi nu au avut alt rol decât să ia totul în coarne şi sub copite. Toreador fără capă, fără spadă, fără scut. Şi, în plus, femeie.
Am supravieţuit... Fiecare bătălie pe care o dăm cu viaţa scoate la iveală un toreador neînfricat din unii, tauri furioşi din alţii, iar pe cei care rămân îi putem denumi public... Aceştia din urmă savurează determinarea, curajul, pofta de viaţă, dar şi de moarte care se regăsesc în acest spectacol, dar nu ale lor, ci ale celorlalţi. Se aude zgomotul armelor, dar şi şoaptele rugăciunii.
Discrete, abia perceptibile, ca o simfonie şoptită. Nu roşul sângelui care ţâşneşte din rană, sol al morţii, ci un roşu de răsărit de soare mi s-a întipărit de fiecare dată în suflet. Nu aplauzele publicului au contat, ci bătălia câştigată.
Tauri dezlănţuiţi care nu au ştiut şi nu au avut alt rol decât să ia totul în coarne şi sub copite. Toreador fără capă, fără spadă, fără scut. Şi, în plus, femeie.
Am supravieţuit... Fiecare bătălie pe care o dăm cu viaţa scoate la iveală un toreador neînfricat din unii, tauri furioşi din alţii, iar pe cei care rămân îi putem denumi public... Aceştia din urmă savurează determinarea, curajul, pofta de viaţă, dar şi de moarte care se regăsesc în acest spectacol, dar nu ale lor, ci ale celorlalţi. Se aude zgomotul armelor, dar şi şoaptele rugăciunii.
Discrete, abia perceptibile, ca o simfonie şoptită. Nu roşul sângelui care ţâşneşte din rană, sol al morţii, ci un roşu de răsărit de soare mi s-a întipărit de fiecare dată în suflet. Nu aplauzele publicului au contat, ci bătălia câştigată.
