Timpul intrebarii

Uneori inclin sa cred ca talpile imi joaca renghiuri, caci ating pamantul din care graul zambeste soarelui si simt framantarile lui. Uneori mi se pare ca vantul isi rade de mine, caci simt cum se joaca prin parul meu o zi intreaga, iar libertatea lui nu poate fi si a mea. Uneori, doar uneori am credinta ca oamenii mai pot reveni la ganduri bune, la scanteia iubirii dinlauntrul lor, caci  vreau sa ma gasesti cand ai sa vrei sa vii. Mai am senzatia ca valurile ma iau in ras, caci sunt al lor mal si ma dor umerii uneori de atata dorinta. Mi se pare uneori in zadar sa tot adun cuvinte pentru tine, caci niciodata ceea ce erupe din al inimii mele prea plin nu iti va racori privirea. Ce trista rabufnire ma umple dintr-o data de pustiu si ce tarcoale imi da inserarea zborului meu frant, caci mi-am zdrelit aripile in stancile vietii. Am pagini pline de cerneala, iar degetele imi sunt atinse de macel si mi-as dori sa uit intregul viitor si sa traiesc ACUM. Lumina sunt de cand ma stiu si imposibil mi se pare sa cersesc lacrimi din soare pe cararea ce continua sa ma doara.
S-a dus si iarna, asa cum am stiut mereu ca se va intampla, s-a dus si partea mea de primavara si imi presimt o vara cu multe flori de colt in par. Si stiu ce sunt, si cine, si de ce la fel cum stiu ce esti, si cine si de ce ai venit acum... Am sa intreb atunci cand timpul intrebarii va veni, caci stiu ca raspunsul e la tine in buzunare.
Si stiu ca dincolo de plumburiii nori e cer senin, la fel cum dincolo de sangeriile-mi lacrimi e sufletul meu fara de rani. Am tot gasit destine rupte pe plaja pe care ne-am intalnit in viata cea dintai, le-am refacut, le-am recladit, le-am dat iar nume si le-am izbavit. Pe toate le zaresc cum se ridica si mandra sunt de reusita lor si ma ridic din praful de pe drum gandind ca trebuie sa dau vietii tale sens, fara sa indraznesc sa citesc sfarsitul cartii. Fii curajos si inalta-te, iubitul meu, e dreptul tau sa zbori acolo unde El ti-a rostuit! E randul tau sa te ridici si sa infaptuiesti ceea ce in trei cuvinte tie ti-a fost scris. Sunt mandra de taria ta, sunt bucuroasa ca te-ai regasit. Sunt iar pe docul meu albastru, rasfoiesc cartea scrisa intr-un tarziu, cand speranta isi uitase numele, si stiu ca-mi este scris sa te iubesc in clipa in care peste mine frunze tradate de soarta vor cadea.