Albastru, doar albastru pot lasa bratele mele sa cuprinda.
Iubesc petalele tale albastre cum iubesc roua de pe fruntea ta. La fel si ochii ce ma tin nemiscata cu puterea lor. Mi-e cu neputinta sa misc vreun deget, sa clipesc din gene sau sa rostesc ceva... Esti in sfarsit aici. Unde ai fost pana acum?
M-am rotit in jurul universului in cautarea ta, si el s-a rotit de cateva ori pentru mine, sa te gaseasca si sa te aduca aici, astazi, acum. Am incurcat drumurile si eu, si tu, dar a venit vremea cand timpul nu a mai vrut sa cada in grauntele de nisip si abia atunci, in vremuri fabuloase de trait ai venit... A fost de ajuns puterea cuvantului... A fost de ajuns simpla privire dintre noi si aerul a luat foc si a parjolit totul. Te ard si ma arzi, e atat de multa dorinta intre noi. E cumplit de nerostita bucuria regasirii. E perfecta clipa noastra. O sarut si o las sa creasca udata de roua dragostei de dimineata. A inflorit chiar astazi, i-am zarit plesniturile de viata... In bratele tale am dormit mai protejata ca oricand, iar ingerii au creat un cerc de lumina pentru noi si numele mi l-ai rostit ca pe cel mai sfant din lume. Vocea ta patrunde in marea dinlauntrul meu, acolo unde ne-am inlantuit trupurile cea dintai oara, unde nisipul ne cunoaste bine pasii si unde pescarusii iti soptesc iubirea mea la ureche. Cu tine, langa tine, impreuna cu tine, astazi, acum, mereu... Te iubesc si perle din roua gurii mele flamande de iubire se rostogolesc spre palmele tale. Iar tu arzi mai stralucitor ca oricand... Sa nu uiti ca in necuprinsul liniilor tale am asezat cuminte sufletul meu si fie ca lumina lui sa te calauzeasca spre unicul raspuns posibil al acestei lumi, iubirea....
