Am sufletul in rasuflarea iubirii tale si-i este cald, si-i este bine, am emotii crescand sub piele si am ramuri ce-mi cresc atat de verde-albastru sub pleoape.
In bratele tale am atins rasaritul si nu stiam ca poate fi atat de stralucitoare lumina lui, nu stiam ca pot sa mai gasesc odihna si am gustat-o langa tine.
Iti simt gustul, gura ta musteste de adevar.
Iti simt trupul frematand in asteptarea jumatatii lui si te simt in jurul meu cand ma inalt cu tine in lumina Lui.
Imi simt inelul mai albastru ca oricand, e semn ca mi-e puternica iubirea. Imi simt ochii topind nevazutul dimprejur si alegand nu calea, ci culoarul timpului.
In ultimele seminte de timp ce se scurgeau ne-am regasit, in ultimele vibratii pulsand a trezire iubirea ne trimite de unde am venit, de acasa...Am vesnica frumusete a intregului nostru in pantec si din ea va rasari soarele unui univers plin de iubire...
