Exista o clipa perfecta atunci cand lasi cerul sa te mangaie spunandu-ti ca este mangaierea lui.
Exista o clipa perfecta atunci cand iarba timpului uitat de stele creste.
Exista o clipa perfecta cand te vad ca vii desi tu nu esti langa mine.
Exista o clipa perfecta atunci cand strabat universul in cautarea ta si apoi ma sting, meteorit tacut, venind acasa.
Exista o perfectiune a clipei in care inima mea simte ca esti doar la un pas de ea.
Vocea ta ar topi trandafirul cu care te astept si el se va inrosi mai tare ca obrajii mei; privirea ta ar inlantui ce a mai ramas de inlantuit din mine; mainile tale ar cuprinde ultima lacrima ce arde la atingerea ta.
Clipe perfecte ar strabate drumul dintre mine si tine, iar norii ar disparea de atat de multa vreme de pe cer ca as uita cum e cand ploua.
Un gand de-al tau ma prinde de mana si cu el ating piatra alba de la hotarul iubirii noastre.
Si acolo, stiind ca esti departe... tac.
Tacerea mea e atat de deplina incat nici o clipa nu mai viseaza la perfectiune.
Au ales imperfectul de acum pentru ca perfectiunea nu exista.
Dar eu stiu... Cat timp EL te-a lasat sa vii, cat timp EL ti-a indreptat pasii catre mine, cat timp ma iubesti, cat timp exist in lumina ta... perfectiunea exista.
