Vocea ta m-a calauzit prin nisipul desertului si m-a alinat in clipele de tremur. Vocea ta m-a binecuvantat cu sfintenia ei in toate cumpenele presarate-n palmele mele de stele. Vocea ta m-a limpezit cand neclare imi erau cararile lumii. Vocea ta mi-a aprins felinarul si m-a adus prin intuneric spre acasa. Vocea ta mi-e pavaza si in ea ma imbrac atunci cand vreau sa dorm. Vocea ta mi-a mangaiat trupul ce curgea langa al tau. In cascade apa se revarsa printre crestele strabatute in doi, atingandu-le de nebanuit de multe ori. Vocea ta m-a cules de pe drumul singuratatii si mi-a motivat aripile sa creasca din nou. Vocea ta m-a framantat, m-a dospit si m-a copt si priveste-ma acum sa vezi cum stralucesc.... Iiubirea din vocea ta mi-e lumina si imbracata in armura ei sunt nemuritoare .
