Cateva cuvinte calde din partea ta m-au transformat in nor si te-am zarit sprijinit de o raza a lunii stralucitoare….
Te-ai scaldat in apa vietii mele si ai devenit nemuritor, iar dinspre mine ti-au venit vesti de iubire risipite-n ploi de dorul tau…Mi-am ales o frunza si m-am nascut din ea, de aceea tremur des si cateodata cresc si ma fac stralucitoare, apoi sunt gata sa cad din durere. Seva racoroasa a copacului frunzei care sunt ma pastreaza pe ram si in felul acesta copilăresc in care alte frunze mor eu raman sa plang pe albul unei fragede petale...
Stropi de suflet se destrama in pulbere de soare de unde vii si taci uneori plangand...
Nopti nedormite nu-mi lasa tocul sa cada din mana obosita si asa ca frunza care sunt te roaga sa primesti lumina acestei femei ce se despleteste de cuvinte pentru tine spunandu-ti des ca te iubeste, pasind pe urmele tale adevarate… Tu, cel ce te sprijini pe-a lunii raza, zboara unde linistea te asteapta si primeste iubirea ei in bratele tale, caci numai tu stii sa asculti cu sufletul si sa simti cu inima. Vei ploua din norul care sunt, dar nu te vei pierde in pamant, caci viata am devenit datorita tie.... Amandoi vorbim aidoma, prin sunete ce par cuvinte, si mi-ar placea sa veghez somnul tau, sa te mangai daca tresari, sa te linistesc la cate un cosmar ce te-ar mai vizita nestiind ca sunt langa tine. Vestea va ajunge departe, pana la cele mai indepartate visuri rele si atunci, de frica mea nu te vor mai atinge. Cheia de la cartea vietii mele este in palmele tale! Ridica-ti privirea si contopeste-te cu privirea mea caci doar astfel cheia va deschide cartea si lumina din ea va umple universul cu iubire si lumina...
