As vrea sa plec cu ultima corabie spre tine.
Imi doresc sa ating ceea ce valurile fac in locul meu, mainile tale, buzele tale, ochii tai!
As vrea sa cred ca inca mai am loc langa tine, ca daca mi-as incurca pasii cu ai tai ai rade fericit ca soarele se topeste pe fruntile noastre... Te sarut, dar tu nu stii, caci sarutul meu e dincolo de gand... sau poate stii si atunci zambesc...
Sa dispar? Cum as putea, cand te astept de atatea vieti? Se sparg valuri dupa valuri si la fel ca si ele simt cum sangele care-mi zvacneste in inima se sparge si el de dorul de tine... Si-mi esti aproape pentru cea dintai data, si-mi linisteste mana ta fiorul trist al cruntei separari, si-mi plang pe umeri pescarusi rugandu-ma sa mai ramai. Si te rog sa inchizi ochii mai bine ca sa intelegi si sa ma vezi asa cum sunt. Tine ochii larg inchisi, mai strans in brate ne vom tine si iubirea ce se scurge din degetele tale o va regasi pe a mea... dar eu nu voi pleca nici daca vei deschide ochii... As vrea sa plec cu ultima corabie spre tine... Dar tu esti strans legat de palma mea si esti langa mine. Cum de nu te-am vazut pana acum?!
