In casa mica de pe malul raului in care se oglindea lumina vietii traia un vanzator de varste.
Nu avea mereu clienti, dar nu-i trecuse niciodata prin minte sa dispere. Era un har primit si cand era nevoie de el ajuta.
Nu murea de foame, caci padurea si lacul ii ofereau hrana din belsug. Poate ca altii ar fi suferit de singuratate, dar vanzatorul de varste era fericit traind in lumea lui mica, plina de bucurii marunte precum frunze colorate in lumina, boabe de mure si fragi adunate in causul palmelor pentru vreun pui de urs ratacit, urme de labute de veverita pe pamantul dornic de atingerea ploii, rasete de copii adunand ciuperci.
Pasarile ii daruiau partituri in fiecare dimineata, iar el le asculta fericit si multumind pentru inca o zi traita in plin soare. Toti cei din satul ce se invecina cu lacul si padurea stiau ce face, dar nu se indemnau sa mearga la el sa-i dea binete. Unii se intrebau ce sa faca ei cu alte varste, altii ar fi vrut sa mai fie tineri o data, dar nu aveau destul curaj pentru asta. Si se zvonea ca a existat in vremuri de demult un copil ce i-ar fi cerut sa-l faca batran, sa-i dea o alta varsta, ca sa devina mai intelept. Cine sa le tina socoteala?
Inainte cu cateva zile ca iarna sa vina, un baiat isi lua inima in dinti si merse acasa la vanzatorul de varste. Degeaba ii spuneau toti ca face o greseala, ca nu se stie ce pret trebuie sa plateasca si cate si mai cate. Era hotarat. Se indragostise de o femeie mai matura si voia sa fie de seama ei. Barbatul ei o parasise demult, caci era cinstita, blanda, buna si plina de credinta, iar el voia sa aiba alaturi o altfel de fiinta, mai cu nuri, mai plina de feline miscari. Asa ca delicata nevasta ramase singura sa ingrijeasca de parintii ei si de copilul pe care Bunul Dumnezeu i-l daruise.
Baiatul o zarise trecand grabita pe la biserica intr-o zi si gingasa ei faptura il inrobi. Insa ea nu stia de existenta lui, caci era doar un copil fata de ea...
Si astfel in sufletul lui se nascu dorinta de a ingriji acea femeie, de a o saruta, de a o mangaia si de a veghea asupra ei. Dar nu indraznea, pesemne ca si-ar fi ras de el, la fel tot satul. Era distanta de atatia ani intre ei. Astfel, baiatul apuca pe drumul ce ducea la casuta vanzatorului de varste sperand ca va primi alti ani, cu mult mai buni pentru el.
In fata lacului in care se oglindeau copacii aiuriti de culorile Toamnei ce se pregatea sa plece acasa, baiatul zari un om ce se straduia sa dea de mancare unui catel ramas fara mama.
Barba alba ii ajungea la genunchi, iar parul alb era strans la spate intr-o coada lunga, pana aproape de pamant. Ramase vremelnic fara voce si batranul ii intinse mana asezandu-i in mijlocul palmei o piatra cu suflet. Baiatul nu stia ce este, dar intrebari nu mai putea sa puna. Batranul vanzator de varste isi rase pe sub barba.
- "Ai venit sa capeti o alta varsta, nu?"
- "Ihiii", ingaima baiatul.
- "Atunci sa purcedem dara la ce avem de facut"...
- "Asa de repede?".... intreba uimit baiatul
-"Desigur. Nu te grabesti?"
-"Ba da, dar vreau sa stiu ce pret are noua varsta. Cat ceri pe ea?"
- "Nimica".
-"Cum asa?"
- "Simplu. Vei intelege la timpul cuvenit".
-"Ciudat. Sa primesc ceva ani in plus si sa nu platesc nimic?"
- "Cam asa"....
- "Ma prind", spuse flacaul de acuma fericit ca viata lui se va schimba in bine si fericirea ii era atat de la indemana.
Batranul ii spuse sa sufle peste piatra cu suflet din palma si sa-i spuna ce varsta vrea sa aiba. Baiatul facu intocmai si spuse varsta. In aceeasi clipa, din baiatul cu tuleie un mandru si chipes barbat se ridica de la pamantul pe care genunchiul sau se incovoiase a respect si multumire pentru vanzatorul de varste.
Lucind a bucurie, ochii barbatului cautau drumul spre casa iubitei deja.
-"Da, poti pleca. Ah, sa nu uit... Sa stii ca anii pe care i-ai primit nu sunt ai tai."
-"Nu-i nimic. Am sa ma descurc cu tot ce voi infrunta de acum, batrane. Multumesc de ajutor", spuse barbatul semet.
Batranul ofta usurel. Si ceilalti facusera la fel. Il lasa sa plece, dar ceva il indemna sa-l mai strige o data pe baiat.
- "Baiete, sa nu uiti, nu sunt anii tai. Am luat de la altcineva sa ai acum tu mai multi. Spune-mi, o iubesti cu adevarat pe femeia la care te grabesti sa mergi?"
- "Da", spuse baiatul fara ezitare.
- "Atunci, am sa iti las un ragaz... Ai trei zile de varsta noua. Cand ele se vor termina si vei veni sa ma intrebi ai cui sunt anii, te voi ajuta".
- "Batrane, voi veni sa-ti spun, caci vad ca esti ingrijorat de soarta mea si sufletul imi spune ca e ceva aici".
Astfel, baiatul devenit barbat intoarse spatele casutei mici ca degetarul si ajunse la casa celei pentru care inima lui batea de atat de multa vreme.
Femeia nu stia cine ii bate la poarta si se sperie. Dar ochii lui o chemau si-l recunoscu. Regasirea era perfecta, completa. Minunea era scrisa de EL si se implini.
Trei zile cei doi au fost nedespartiti. Vestea ca un barbat din alta parte o petise pe femeia pe care o parasise pentru o alta mai tanara barbatul se raspandise in tot satul
Se bucurau cu totii pentru ei.
In dimineata celei de-a treia zile, femeia se trezi si cand se zari in apa din fantana incepu sa tipe. Parul ei era ca zapada. Nenumarate riduri ii incadrau ochii si gura, iar pielea ei era de acum fara viata. Tipatul ei il alerta pe baiat, care in clipa in care o zari intelese crudul adevar. Anii pe care el ii luase ca sa creasca de dragul femeii iubite erau ai ei. Ingenunche si-i ceru iertare. Apoi cu pasi grabiti se indrepta spre casa vanzatorului de varste.
Acesta il astepta in prag. Stia.
Nu-l lasa pe baiat sa scoata vreo vorba si ii intinse o alta piatra, de data aceasta albastra.
-"Sufla", spuse repede.
Baiatul sufla si-n clipa urmatoare reveni la varsta lui adevarata.
-"Sa nu plangi! Nu o vei pierde! Te asteapta! E a ta dintotdeauna!'
-"Dar cum. Sunt prea mic pentru ea. Oamenii vor rade".
-"Sa nu iti pese de vorbele altora. O iubesti, te iubeste si sunteti destinati unul altuia. Te-am simtit si mi-a soptit si vantul, si luna mi-a dat de stire despre voi. Oamenii au acest nefericit indemn sa judece ceea ce fac semenii lor. Insa voi sa nu va lasati atinsi de vorbele lor sau de privirile lor. Fiti unul pentru altul si iubiti-va! Asa a fost scris. E tot ce trebuie sa stii."
- "Batrane, cum sa-ti rasplatesc bunavointa? Dumnezeu mi-a indreptat pasii spre tine."
- "Baiete. Tine-ti promisiunea facuta ei. Atat. Ai grija de ea, ca merita si are nevoie. Fii stanca ei, fii bratul ei de fier, fii tu cel care ii va alina sufletul si te rog sa nu o faci sa planga niciodata!"
- "Dreapta ti-o sarut si-ti multumesc, batrane!"
- 'Binecuvantat sa fii si tu, si familia ta"....
- "Binecuvantat si sufletul tau, batrane, ca mult bine mi-ai facut!"
Fericit, alerga catre casa. Femeia plangea langa focul ce palpaia, crezand ca l-a pierdut. Parul ei era negru ca-n ziua in care o cunoscuse si pielea mai fina ca oricand. Bucuria lor era atat de mare ca nimeni nu avu curajul sa ridice o vorba impotriva lor.
Si-au trait fericirea o viata, insa de atunci se pare ca nimeni nu mai indrazni sa ajunga pe celalalt mal al lacului. Oamenii tineau la anii lor si nu mai voiau sa aiba alta varsta decat cea pe care EL o alesese pentru ei...
Batranul isi vede si acum linistit de viata lui, fericit ca marfa lui nu prea se mai cauta... Si fericirea lui e si mai deplina cand i se umple casa cu copiii lor. Bunic nu mai fusese si-i placea...
