Si zambesc amintindu-mi de gustul tau...
Zambesc amintindu-mi de atingerea ta...
Zambesc amintindu-mi de culorile pe care le-am avut in preajma ta...
Da, nisipul intors pe toate partile clepsidrei noastre patrate mi-a fatetat iubirea. Diamantul fiintei care sunt straluceste asa cum pana acum nu a facut-o niciodata. Si totusi, lacrima pe care mi-ai sorbit-o dornic sa ma vezi femeie miroase a zapada. Dar nu va ninge prea curand. Stim amandoi prea bine... Si nu mai sunt pierduta, nu mai am unde rataci, caci esti aici, cu mine... E simplu... Inchid ochii si vad fiinta divina care esti in cele mai frumoase culori ale curcubeului lumii intregi. Geloasa, fiara incearca sa inteleaga, sa adulmece drumul tau spre mine si al meu catre tine, dar numele noastre dor, le stim doar noi. Nu pot fi rostite fara lumina. Chipul tau mi-e fierbinte armura, iubirea ta mi-e dimineata linistita in bratele tale; somn limpede si liniste deplina in cea mai albastra noapte de iubire dintre toate... Zapada ajunge iarasi fulg atunci cand trece prin iubirea Cerului pentru ea, si ce drum lung are in fata atunci cand e noroi... Semnul tau il port de-acum pe trup, iar Timpul nostru vine... Asa ca inchid ochii si vad mai bine ca oricand. Te vad, te simt, te stiu, te inteleg si te iubesc...
