A indraznit sa o astearna pe panza si asa a reusit cel mai frumos dintre tablouri. A fost dorit de toti, o lupta crancena s-a dat intre cei care se voiau luminati de tablou. A fost cumparat de cel mai bogat dintre pamanteni si astfel lumina a ajuns in casa acestuia.
O zi a ramas tabloul pe perete, doar o zi.
La inclestarea noptii cu cea de-a doua dimineata tabloul nu mai era pe perete, iar casa bogatului isi cernise culorile. Pierduse lumina bogatul si nimeni nu i-o mai putea aduce inapoi.
Cea mai frumoasa nuanta de culoare voia sa ofere iubire si banii nu i-o puteau oferi. Asa ca a ales sa plece singura in cautarea iubirii. A ajuns in casa unui preot, dar credinta nu era credinta, lumina nu era lumina, in casa unui ambasador, dar politica nu era politica si dreptatea nu era dreptate. Apoi in casa unui avocat, dar tertipurile nu erau tertipuri, iar neintelesurile nu erau neintelesuri, in casa unui artist, dar replicile nu erau replici si muzica nu era muzica. Erau multe casele in care cea mai frumoasa nuanta de culoare a ales sa intre. Pana intr-o zi, cand a ajuns in casa unui Om. Acel om a privit-o cu alti ochi. I-a oferit iubire, a protejat-o zilnic, a mangaiat-o si a tulburat-o cu lumina lui. Astfel, cea mai frumoasa nuanta de culoare din lume s-a trezit si cand Omul a primit trei nuante de violet in centrul fruntii sale intr-o dimineata alaturi de el, in bratele lui se odihnea cea mai frumoasa nuanta de femeie din lume. Uimit, a lasat inima sa-i bata clopotele iubirii si a inlantuit-o nemaidorind sa-i dea drumul vreodata. ea era a lui de acum si astfel ea mai frumoasa nuanta de culoare a ramas in casa unui Om...
