El a privit-o doar o data pana-n adanc de suflet si a vazut tot ce ochii lui doreau sa simta. Ea si-a rostit in timpul ochilor inchisi dorinta si a tacut apoi, rosind.
Printre culorile toamnei ce-si trecea mainile prin vietile lor, luminile li se regaseau.
Si ochi in ochi au dansat, iar umarul lui i-a ramas ei sprijin pentru nevoi mai vechi sau mai noi. Si ea s-a eliberat plangand, iar lacrima pecete a regasirii a fost sorbita de buzele lui. Voia sa mangaie, sa aline si sa cuprinda tot ce era necuprins pana acum, si muzica divina ce-i rasuna in urechi i-a oferit un semn. El o saruta si astfel toate ale ei erau desprinse de lume si aripile-i innodate erau de acum libere. Tristetea ei se sparse in cioburi mici pe care nimeni nu a vrut sa le adune. Golgota-i era dusa pana la capat, iar in palmele ei o frunza de maslin ii vindeca durerea. Ochiul lui veghea asupra ei. De acum ea stia ca singuratatea ii era suflata de vant si cu acordul Pasarii Phoenix se incumeta sa renasca din propria cenusa...
