Era septembrie cand panzele si-au schimbat culorile din alb in verde si asteptarea si-a surpat malul.
Marginea se transforma in nisip, iar eu odata cu ea.
Si a venit octombrie, frunza cu frunza, vant si lacrimi de miere pline de venin. A venit incercand sa ma ridice de unde eram in asteptarea ta. Un dans nebun a dat spectacol pentru mine. L-am admirat, dar pasi nu mai aveam sa fac, eram cu radacini in mal, cu valurile verde-albastrului in ochi si gura mea sfaraia stropii pierduti ai altora ce se incumetasera sa sara.
Valurile i-au inghitit si chiar de simteam compasiune pentru ei, eram in asteptarea ta. As fi ales sa plec, dar radacinile-mi erau de-acum fierbinti. Erau strigate pe nume de arhangheli si raspundeau chemarii. Erau sfintite deci, iar eu rosteam numele tau cu toata forta de care ma simteam in stare.
Si a venit cel mai frumos noiembrie din cate mi-a fost dat sa vad vreodata.
Intr-o dimineata, chiar inainte de caderea zapezii, soarele a rasarit alt fel...
Apa se colora in cea mai dulce si sfanta culoare, a soarelui rasarind.
Din spatele luminii lui, panzele tale le intrezaream la orizont. Veneai de atat de departe. Si eu, care ma pregateam sa ning. Sa fac risipa de fulgi albi si sa curat vremurile de asteptare, prea crude si prea vlaguitoare.
Fierbinte era de acum verde-albastrul meu, dungi de portocale iti aratau calea catre mine si m-ai vazut...
Poate ar fi fost furtuna, dar cum tu veneai, marea s-a linistit pentru mine.
Nu am facut vreun gest, eram tacuta si adanc inradacinata. Nu am lasat nici o clipa privirea spre pamant. Eram prea dornica de oglindit in ochii tai. Era clipa de care iti vorbisem de atat de multe ori, cea in care trebuia sa ma privesti pana-n adevarul ochilor. Pana-n adevarul fiintei tale si a mea. Si clipa in care soarele era pe cer s-a transformat in eterna recunoastere a scanteii din noi. Iubirea noastra regasita...
Radacinile mele te-au recunoscut si abia cand bratele tale m-au inconjurat mi-au dat drumul.
Primul meu rasarit in bratele tale a fost primul pas spre Lumina...Cel mai frumos noiembrie dintre toate a fost cand ai decis sa vii si sa-ti accepti menirea. Rostul. Constructia.
Cel mai frumos noiembrie a fost chiar inainte ca zapada mea sa se asterna peste lume.
Cel mai frumos noiembrie este... Si rasare soarele acum, priveste si vei vedea cel mai frumos noiembrie...
