Nu te poti feri de lumina sau iubire, nu te poti feri de destin, nu te poti feri de ceea ce piatra scrie pentru tine, de ceea ce pamantul despica in doua, de ceea ce inaintea ta cerul a rostit.
Din ceea ce am strans in bratele amandoua pentru tine se naste astazi sticla si pasari albe, mari si vii ating varfuri de cer nesperat. Esti incercarea credintei mele si daca nu voi mai apuca niciodata ziua de maine tot voi fi langa tine, mereu...
Nu rosti in fata mea cuvinte precum <Niciodata!>, caci sunt a ta dintotdeauna si nici iarna nu poate rosti iubirea in felul in care eu o fac atunci cand rostul tau te cheama. Nu ma pot teme de nimic in preajma ta, nu pot decat sa ma bat nemilos cu tot ce mi se impotriveste si astazi viata mea ti-o astern in galeria inimii, caci puntea de lumina mi-a sprijinit pasii de la inceput.
Esti cea dintai si cea din urma treapta a infinitului, esti adevaratul meu chip, adancul sufletului meu, esti moartea mea definitiva si cu tine cercul iubirii m-a luminat deplin. Am ganduri cu suflet dintr-o data, am versuri pe deget ce se rotesc in alt sens decat cel stiut si astfel mi-e clar ca lumea noua devine reala. Poate ar trebui sa intreb, poate ar trebui sa raspund, poate ar trebui sa stiu deja tot... Din ceea ce inima-mi asterne la picioare in clipa marii treceri, iubitul meu alb iti daruiesc tie...
Fii tu cel ce razbate, fii tu cel ce traieste, fii tu cel ce viseaza, fii tu cel ce zideste! Lumina daruieste celor ce te intreaba si au curaj sa lupte!
Invata-i ce este iubirea, eu voi fi umbra ta de sprijin!
Invata-i ce e compasiunea, eu voi fi limpezimea gandurilor tale!
Invata-i ce este adevarul, eu voi ramane verticala pentru tine!
Invata-i ce este pacea, eu voi ramane focul dinlauntrul tau!
Cand vei pasi pe ape poti bea din ele, sunt radacina vietii tale si poarta numele tau.
Adevaratul meu chip esti tu...
