Prejudecăţile ne-au îndemnat la luptă, căci dreptatea ne curge prin vene amândurora. Am fost uneori departe unul de altul, dar tălpile copilăriei desculţe ne-au căutat tristeţile şi za cu za au refăcut iubirea noastră. Pe cerul nopţii, în care luna se pregăteşte de lumină deplină, apropierea ne este conturată de toţi cei care ne cunosc aşa cum suntem cu adevărat. De cei care ne duc dorinţele la împlinire, de cei ce ne iau în seamă vibraţiile şi simt lipsa apropierii noastre divine. Mi-eşti rost, ai gândurile-mi toate în posesia ta. Îţi sunt împlinire, nu poţi simţi sprijin decât atunci când vocea mea te susţine. Stelele au fost de faţă la naşterea mea, la naşterea ta şi vor fi leagăn pentru viaţa ce vine. Puterea cuvântului ţi-a fost hărăzită, iar din cuvintele tale îmi trag seva eu însămi. Ce-i drept, lumina cuvântului mi-a fost ursită mie, iar din mierea cuvintelor mele, uneori tăcute, te încarci la rându-ţi, iubitul meu alb. Din acea viaţă în care jurământ ne-a fost cuvântul şi până la regăsirea din această lume iubirea ne-a fost călăuză. În lumina fiinţei tale mă reîntorc mereu şi îmi doresc să pot fi a ta şi atunci, şi acum, dar mereu şi întotdeauna astăzi...
