Soarele si-a inceput drumul spre inlauntrul nostru. Astazi a devenit singura zi posibila din saptamana, din anul, din viata noastra. Cu sufletul mereu in lumina nu poti avea decat amintirile unui astazi continuu. Mergem pe drumul Soarelui si redevenim ghizii intelepti care am fost la nasterea lui. Cu noi e o padurea intreaga de suflete prietene, un camp plin de grau ce creste fara sovaiala, mereu cu un pas inaintea tuturor. La fiecare pas ne cade in palme o cetate a iubirii si cate-o masca a semetiei, caci de nu cunosti lectia umilintei nu poti accepta greutatea unei asemenea responsabilitati. In bratele tale zaresc muntii, iar cerul intreg il port eu. Ziduri vechi dintotdeauna ti-au slefuit din asprime si astazi esti mai bun, mai calm, mai intelept si luminat. Tacerea e ceea ce gura mea pastreaza in urma pasilor celor o mie de cuvinte secrete cazute cu altar cu tot in palmele mele. Doar tu trebuie sa vorbesti, caci de la tine se adapa apele pamantului cu speranta si pace. Ne-am nascut inaintea poruncilor sapate-n piatra, iar vesmantul alb ti-a fost pastrat la loc de cinste la fiecare revenire. Incremeniti in iedera de culoarea soarelui devenim parte din cararea pe care o strabatem. Devenim unul de la cea dintai imbratisare, fara a uita de noi. Vin ploile de vara Astazi, o data cu despletirea destinelor adunate in curcubeul ce se intinde intre cer si munti. Luna e palida Astazi si lupii nu mai au puterea sa urle, lumina ii orbeste si cararea pe care merg ei si-a pierdut magia de altadata. Creste iarba rosie incepand de Astazi, iar ce e verde il asezam in inimi, la pastrare. Se dezmorteste campul cu iubire si e bine sa tii mainile in semn de rugaciune... Astazi. Caderile s-au terminat. De-acum roua diminetilor ridica trepte pentru inaltare.
