In padurea luminata de semnele inceputului de lume ne suntem sprijin, umar langa umar. Lacrimile curg in afara focului si botezata sunt astfel inaintea Lui. Iti spal radacinile cu iubirea mea si de acum ritmul sevei tale e dat de primavara care e la un pas de tine. In aceeasi framantare ne cuprindem firea si neputintele ne-au fost luate de vantul ce ne mangaie frunzisul. Vartejul de lumina cu trup de om asteapta adierea mea usoara cu trup de femeie. Ferigi aramii sparg pecetea fierberii si clopote canta pe ramurile noastre. Dincolo de lume si de nume, o vraja divina ne inconjoara din ceasul in care ziua si-a masurat puterile cu noaptea. O apa albastra adoarme in sarutul nostru si graiul soptit face stelele sa vibreze. Taina clipei e zidita cu mainile goale la temelia povestii ce ne-a adus unul langa altul. O dimineata cu soare e tot ce ne trebuie ca drumul spre noi sa fie implinit, iar la capatul cararii pamantul revine la viata. Noi, la fel...
