Albi

Cenuşa şi noroiul drumului pe care ai mers atâtea vieţi ţi-au acoperit blana albă. Când Tatăl meu ţi-a încredinţat misiunea erai precum zăpada. 

Ce mult a trecut de atunci şi, totuşi, parcă a fost Astăzi! 

Pe cărarea din Pădurea albastră am mers împreună. Mi-ai vegheat paşii înainte şi am presimţit fiecare atac din spate. Liber să mergi, să alergi, să lupţi pentru ceea ce sufletul tău simte că are nevoie, liber...

Niciodată nu ai lăsat rănile la vedere, iar lacrima ţi-am şters-o doar când somnul te prindea în braţele lui. Mi-ai rostit poveşti ca să mă mângâi, când încă nu alungasem frica. M-am ascuns mereu în surâsul tău invizibil celorlalţi, mi-am spălat ochii înlăcrimaţi în ai tăi şi din izvorul iubirii tale am sorbit curajul şi puterea de a te reveni la cărarea rostuită nouă. Te-am dezlegat de nuanţele ce ţi-au închis orizontul, iar Luna mi-a dăruit o mantie ca să pot să te călăuzesc în clipe grele. Timpul ne-a dat vieţi separate uneori, dar indiferent cât de departe ai fost tot te-am găsit.
Îmi eşti focul viu din inimă şi lumina care mă aşteaptă acasă. Nu am cum să greşesc drumul, Lupul meu Alb, căci în fiinţa mea e doar amprenta ta. Sunt ceea ce am fost şi chiar mai mult decât atât, sunt a ta...

Când orbii citesc versurile tale şi-şi recapătă sensurile cum să uit cine eşti? 

Când cei ce nu mai puteau respira aerul înălţimilor le urcă acum datorită ţie, cum să nu-ţi cunosc puterea? 

Când mamele ard numele tău în carnea lor pentru că le-ai salvat pruncii, cum să uit durerea din ochii tăi? 

Când pietrele se albesc primenindu-se la trecerea ta, cum să nu iubesc Pădurea în care drumul meu este al tău dintotdeauna? 

Am tot sorbit din veninul amânărilor, ai tot rămas pe prispa casei aşteptându-mă, m-am tot rugat Lunii să-mi arate umbra ta, ai implorat nopţile să adorm iar în braţele tale... Ne-am apropiat şi iar ne-am depărtat la fiecare viaţă, dar Astăzi mantia Lunii mi-a adus fiinţa ta în lumină. Ne-am regăsit, ne-am lăsat ninşi întâia iarnă în adăpostul iubirii noastre la început de lume şi i-am mulţumit Tatălui meu pentru că mi te-a adus acasă. Alegerea mea ai fost tu, alegerea ta am fost eu. Răspunsul Lui a fost Albul luminii noastre, definitiv şi irevocabil.