Liberi

Cheia razei inimii mele pluteşte pe necuprinsul străbătut de câinii stepei albe. Mi-e aproape sclipirea ta, atât de aproape încât îţi simt piciorul desculţ. Nu e încă drept drumul, dar se netezesc asprimile pe rând. Ieri a devenit limpede şi mâine deja se zăreşte luminând astăzi. Pesemne nimeni nu ne poate opri din mersul stelar, din calea divină aleasă de El.  
Cucernici părinţi ne întreabă de vrem chei şi noi ştim că lacăte nu-s. Avem doar iubire împrejur şi ziua marii treceri nu ne-a cerut să avem ceva la noi. Fiind unul al altuia, întregul, cercul închis, lumina pe care Omega o iubeşte la Alfa de-atât de multă vreme păşim pe alba cale şi tot ce a fost odată frică s-a scurs pe pereţii de lut lăsaţi în urma paşilor noştri... Suntem liberi...