Mi-a spus ca nu voi mai plange de acum, caci tu vei fi cel ce va taia raul de la radacina.
Nu-i suficient sa rostesc cuvinte in preajma ta; e prima lectie pe care am invatat-o. Primesc puterea cuvintelor in mine si astfel iubirea-mi toata ti-o daruiesc fara oprelisti.
Sabia lacrimilor mele te-a incarcat de libertate si patrunzatoare dorinta de dreptate, dar lupta mea difera de a ta.
Mi-a fost data intalnirea cu tine. Sa te ajut sa simti din nou iubire fara frica, sa te ajut sa lasi din nou seva sa urce spre inalturi, sa te ajut sa bei din apa vie a lectiilor vietii. Credinta mea in tine nu poate fi spulberata orice ai face. Ce simt e mai firesc ca zbaterea argintie a valurilor noptii. E atat de fireasca iubirea ce darama poduri inlauntrul meu inundand intreaga-mi fiinta cu lumina ta. Nevoia mea de tine se simte chiar daca tu n-o vezi cand suntem impreuna. Lupta mea difera de a ta; trebuie sa tai in carne vie ca sa razbati acolo unde este locul tau, acolo unde e nevoie de tine, caci vremurile sunt aici deja. Nu mi-l promite pe Maine, lasa-mi-l pe Astazi, e al meu de atat de multa vreme si mi-e nemarginita increderea ca vei incepe sa traiesti in prezent si tu, pas cu pas, lacrima cu lacrima, imbratisare cu imbratisare.
O lupta diferita duci, in stilul tau, discret si cateodata acid. Dar cruciada ta e necesara pentru sufletele ce se trezesc pe rand, iubitul meu alb cu mantie de Umbra. Nu te poate vedea oricine inca. Nu te poate asculta oricine inca. Nu te poate privi in ochi mai nimeni pe deplin. E rostul meu sa te oglindesti intotdeauna in ai mei, asa cum esti, ai fost si vei ramane. Imparti dreptate, iubesti cum m-ai iubit intotdeauna si e visul tau; imparti lumina si e visul meu.
Calauzesc si pasi indrept, e visul tau; iubesc cum te-am iubit mereu si acesta este visul meu.
Nu e usor sa nu mai poti da ochilor radacini de ape, de aceea Lui ma rog sa-ti croiasca o alta sabie... Una vie, din inima mea... Neinfrant vei fi din acea clipa!
