Sunt langa tine de acum si ploaia suferintei tale nu-ti va mai arde fiinta. Cuvantul hranitor al iubirii mele te poarta prin slabiciunea numita timp si-ti poarta de grija, calauzindu-te. Au fost si adanci rani in drumul nostru, dar pasul lui Impreuna al nostru le-a netezit definitiv. In zborul gandurilor deslusesc libertatea daruita de ingeri si te invalui cu caldura sangelui meu, din dorinta de a-ti pastra vesmantul vietii curat, demn si plin de har. Te tin de mana, suflet drag, si urma desculta a primaverii care sta sa plesneasca la fereastra inimii tale sunt. Degetele mele au prins forma ta, te-au atins cu moliciunea naframei sufletului meu si din toropeala in care nerabdarea te aruncase ai iesit invingator. Pe cea dintai si cea mai alba treapta am asteptat sa-mi rostesti numele scris in alte vremuri framantate. Ti-am luat in palme neputintele si grija zilei de ieri si-a pierdut intelesul cand gura mea ti-a imblanzit neclintirea. In aceasta trecere de raze ce dogoresc si ard instrainatii cu gauri negre in loc de inimi, iubirea ne imparte cuvinte si generoasa lumina de inaltat.
Imi esti glezna, imi esti genunchi, imi esti sold, imi esti san, imi esti brat, imi esti coloana, imi esti chip si stravezie imi este fiinta langa tine. Ce scrie pe filele mele tu stii dintotdeauna, caci sunt deschisa carte pe genunchii tai. Respir zambetele aspre ce-ti sunt trimise si le transform in flori delicate, caci mi s-a dat puterea de a ma ruga pentru tine. Deci lasa-ti mana in mana mea, iubitul meu alb, si in spatele sarutului meu de dimineata vei descoperi binecuvantarea libertatii numite iubire...
