Dezamăgirea-mi dezrădăcinase încrederea şi din acea definită concluzie înţeleptul sufla peste mine bunătate. Rost cu rost se aduna în pumnul înţeleptului şi încercam, timidă, să-mi ascund rănile. Alţii erau mai loviţi ca mine, nu voiam să fiu povară nimănui. Dar zâmbetul lui îmi tăia elanul, nu mă lăsa să gândesc, nici să înalţ vreun gând de răzvrătire. Am căzut de atâtea ori în gol fără să mă prindă nimeni, am fost de atâtea ori întâmpinată cu răutate atunci când doar surâsul era necesar, am lăcrimat la răscruci în tăcere, am iubit şi nu am aşteptat niciodată răspuns, am vindecat şi atât... Copacul vieţii mele se înălţa în fiecare zi, dar rădăcinile lui nu-şi trăgeau seva din pământul plin de bogăţie, ci din piatra unui templu ridicat cândva iubirii. Lumina îmi umbla prin vene mai rapid ca sângele şi poate de aceea nu am aşteptat îndeajuns să primesc răspuns. Din săculeţul înţeleptului nu întrezăream nimic. Vedeam doar barba-i albă, privirea limpede şi cea mai frumoasă nuanţă de blândeţe pe care ochii mei au privit-o vreodată. Mă mângâia şi deşi nu înţelegeam nimic din cântecul pe care-l susura încet, undeva, simţeam efectul lui. Se amestecau lumile acum, cea veche, în care trăisem până atunci, cu cea nouă, de a cărei existenţă doar auzisem. Nimic nu-mi era familiar. O singură cale îmi apărea însă luminată, cea pe care rădăcinile mele o ştiau dintotdeauna... era calea iubirii. Răspunsurile mele veneau din inimă de acum, simţeam ce e bun pentru mine şi ce nu, la mine ajungea doar vibraţia iubirii. Ce minune făcuse înţeleptul cu mine? Nu mai aveam nevoie să întreb, era suficient să simt şi ştiam... Pasul meu spre lumea ce răsărea acum fusese făcut. Înţeleptul zâmbea la fel de blând ca atunci când îmi apăruse. Era preotul ce slujea în Templul Iubirii pe care copacul vieţii mele crescuse. Altarul la care el slujea era copacul meu. Pânza căzuse între lumile noastre, iar Timpul se apropia de sfârşit, de aceea am reuşit să ne vedem şi să ne ajutăm unul pe celălalt... Într-o scoică albă mi-am ascuns, iubitul meu alb, iubirea pentru tine. Dacă vei simţi vibraţia ei am să mă aud strigată pe nume şi inima ta va simţi... A mea ştie deja răspunsul, ştie deja adevărul. Inima mea nu mă mai minte de acum...
